oberliht sn [At: SĂGHINESCU, V. 62 / V: (reg) obărlict, obăr~, obârlic, obâr~ / Pl: -uri și (rar) ~e / E: ger Oberlicht] 1 Porțiune dintr-o fereastră sau dintr-o ușă, situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile, având deschidere separată și servind la iluminarea și la aerisirea interiorului unei încăperi. 2 Geam așezat orizontal sau înclinat în tavan, spre a lumina o încăpere întunecoasă. 3 (Reg, îf obârlic) Firidă la sobă.