8 definiții pentru ober obăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓBER, oberi, s. m. (Înv.) Oberchelner. [Var.: óbăr s. m.] – Din germ. Ober.

ober1 sm [At: SADOVEANU, O. IX, 316 / Pl: ~i / E: ger Ober] (Iuz) Chelner-șef.

ÓBER, oberi, s. m. (Ieșit din uz) Chelner-șef, oberchelner. [Var.: óbăr s. m.] – Din germ. Ober.

ÓBER, oberi, s. m. (Germanism rar, în graiul minerilor) Muncitor șef. Mi s-a plîns oberul că faci revoluție în sector. DAVIDOGLU, M. 29.

ÓBĂR s. m. v. ober.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!óber (înv.) [e pron. ă] s. m., pl. óberi

Intrare: ober
  • pronunție: obăr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ober
  • oberul
  • oberu‑
plural
  • oberi
  • oberii
genitiv-dativ singular
  • ober
  • oberului
plural
  • oberi
  • oberilor
vocativ singular
  • oberule
  • obere
plural
  • oberilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obăr
  • obărul
  • obăru‑
plural
  • obări
  • obării
genitiv-dativ singular
  • obăr
  • obărului
plural
  • obări
  • obărilor
vocativ singular
  • obărule
  • obăre
plural
  • obărilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ober obăr

etimologie: