obelisc sn [At: CĂLĂTORIE, I, 51^v/8 / V: (îvr) ove~ / Pl: ~uri și (nob) ~sce, ~iști sm / E: fr obélisque, ngr οβελίσκος] 1 Monument de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf, de obicei alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții comemorative. 2 Stâlp de lemn, de piatră etc., de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură.