13 definiții pentru oțeli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚELÍ, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel.

OȚELÍ, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel.

oțeli [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: oțel] 1 vt A mări prin călire duritatea suprafeței unei piese metalice Si: a căli. 2 vt A căptuși un obiect cu oțel. 3 vr A căpăta culoarea gri-albăstruie a oțelului. 4 vt (Fig) A întări. 5 vr (Reg; fig) A se îmbăta. 6 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se supăra. 7 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se înfuria.

OȚELÍ, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea suprafeței unei piese metalice prin călire; a căli1 Cînd merge să vîneze ursul, el își oțelește vîrful lancei. ODOBESCU, S. III 75. ♦ A îmbrăca, a căptuși (un obiect) cu oțel. ♦ A mări duritatea unei piese prin cimentare. 2. Tranz. Fig. A întări, a fortifica, a căli1 (2). Moldo-romînii aveau la început sau a urma tradițiilor pămîntești, sau a oțeli literatura în prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, O. 63. ◊ Refl. Clasa muncitoare s-a oțelit în lupta dusă împotriva exploatatorilor. 3. Refl. Fig. (Regional) A se ameți cu băutură, a se îmbăta. Umbla plosca de la unul la altul... pînă ce să oțeliră ca tunul. RETEGANUL, P. III 59.

A SE OȚELÍ mă ~ésc intranz. A deveni puternic și rezistent (prin adaptarea la diverse greutăți); a se căli. /Din oțel

A OȚELÍ ~ésc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur și rezistent supunând unei operații consecutive de încălzire puternică și de răcire bruscă; a căli. 2) A face să se oțelească. /Din oțel

oțelì v. 1. a muia oțelul sau fierul roșu în apă spre a se face mai tare; 2. fig. a întări; 3. fam. a se îmbăta.

oțelésc v. tr. (d. oțel; ceh. oceliti, d. ocel, oțel). Prefac feru în oțel călindu-l. Lipesc oțel la fer: oțelesc o sabie. Fig. Întăresc: îmĭ oțelesc inima și brațu pentru apărarea patriiĭ. V. refl. Mă întăresc: mă oțelesc în luptă. Iron. Beaŭ vin, trag la măsea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oțelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelésc, imperf. 3 sg. oțeleá; conj. prez. 3 oțeleáscă

oțelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelésc, imperf. 3 sg. oțeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. oțeleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OȚELÍ vb. v. ameți, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta.

OȚELÍ vb. 1. v. căli. 2. a căli, (reg.) a pânzui. (A ~ tăișul unui instrument metalic.)

oțeli vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FORTIFICA. ÎMBĂTA. ÎNTĂRI. TURMENTA.

OȚELI vb. (TEHN.) 1. a căli, (pop) a iuți. (A ~ oțelul.) 2. a căli, (reg.) a pînzui. (A ~ tăișul unui instrument metalic.)

Intrare: oțeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oțeli
  • oțelire
  • oțelit
  • oțelitu‑
  • oțelind
  • oțelindu‑
singular plural
  • oțelește
  • oțeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oțelesc
(să)
  • oțelesc
  • oțeleam
  • oțelii
  • oțelisem
a II-a (tu)
  • oțelești
(să)
  • oțelești
  • oțeleai
  • oțeliși
  • oțeliseși
a III-a (el, ea)
  • oțelește
(să)
  • oțelească
  • oțelea
  • oțeli
  • oțelise
plural I (noi)
  • oțelim
(să)
  • oțelim
  • oțeleam
  • oțelirăm
  • oțeliserăm
  • oțelisem
a II-a (voi)
  • oțeliți
(să)
  • oțeliți
  • oțeleați
  • oțelirăți
  • oțeliserăți
  • oțeliseți
a III-a (ei, ele)
  • oțelesc
(să)
  • oțelească
  • oțeleau
  • oțeli
  • oțeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oțeli

  • 1. tranzitiv A mări duritatea unei piese metalice prin călire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd merge să vîneze ursul, el își oțelește vîrful lancei. ODOBESCU, S. III 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A îmbrăca, a căptuși (un obiect) cu oțel.
      surse: DLRLC
    • 1.2. A mări duritatea unei piese prin cimentare.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căli fortifica întări attach_file 2 exemple
    exemple
    • Moldo-romînii aveau la început sau a urma tradițiilor pămîntești, sau a oțeli literatura în prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, O. 63.
      surse: DLRLC
    • Clasa muncitoare s-a oțelit în lupta dusă împotriva exploatatorilor.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv regional A se ameți de băutură, a se îmbăta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbăta attach_file un exemplu
    exemple
    • Umbla plosca de la unul la altul... pînă ce să oțeliră ca tunul. RETEGANUL, P. III 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • oțel
    surse: DEX '09 DEX '98