7 definiții pentru oțelar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚELÁR, oțelari, s. m. Muncitor calificat care efectuează într-o oțelărie2 operațiile de elaborare a șarjei de oțel. – Oțel + suf. -ar.

OȚELÁR, oțelari, s. m. Muncitor calificat care efectuează într-o oțelărie2 operațiile de elaborare a șarjei de oțel. – Oțel + suf. -ar.

oțelar sm [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2398 / Pl: ~i / E: oțel + -ar] 1-2 Muncitor calificat care lucrează într-o oțelărie (1-2).

OȚELÁR, oțelari, s. m. Muncitor calificat care lucrează într-o oțelărie la fabricarea și prelucrarea oțelului.

OȚELÁR ~i m. Muncitor specializat în operații de prelucrare a oțelului. /oțel + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oțelár (persoană, arbore) s. m., pl. oțelári

Intrare: oțelar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțelar
  • oțelarul
  • oțelaru‑
plural
  • oțelari
  • oțelarii
genitiv-dativ singular
  • oțelar
  • oțelarului
plural
  • oțelari
  • oțelarilor
vocativ singular
  • oțelarule
  • oțelare
plural
  • oțelarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oțelar

  • 1. Muncitor calificat care efectuează într-o oțelărie operațiile de elaborare a șarjei de oțel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Oțel + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09