3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oșeni vr [At: I. CR. VIII, 344 / V: (reg) oșina / Pzi: ~nesc / E: nct] (Mun; Olt) 1 (D. dureri, suferințe etc.) A se alina. 2 (D. epidemii) A înceta.

OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean.

oșean, ~ă [At: BÎRLEA, C. P. 293 / Pl: ~eni / E: Oaș + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) (care locuiește în Țara Oașului sau) care este originară de acolo.

OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în Țara Oașului. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din Țara Oașului. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne

oșeán s. m., adj. m. (sil. -șean), pl. oșéni; f. sg. oșeánă, pl. oșéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oșení, oșenésc, vb. IV (reg.) a se alina (o durere), a se stinge, a dispărea (o molimă).

Intrare: oșeni
oșeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oșina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: oșean (adj.)
oșean1 (adj.) adjectiv
  • silabație: o-șean
adjectiv (A19)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oșean
  • oșeanul
  • oșeanu‑
  • oșea
  • oșeana
plural
  • eni
  • enii
  • ene
  • enele
genitiv-dativ singular
  • oșean
  • oșeanului
  • ene
  • enei
plural
  • eni
  • enilor
  • ene
  • enelor
vocativ singular
plural
Intrare: oșean (s.m.)
  • silabație: o-șean
substantiv masculin (M21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oșean
  • oșeanul
  • oșeanu‑
plural
  • eni
  • enii
genitiv-dativ singular
  • oșean
  • oșeanului
plural
  • eni
  • enilor
vocativ singular
  • oșeanule
  • ene
plural
  • enilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oșean

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1.), privitor la Țara Oașului ori la oșeni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: