NĂVÎRNI vb. IV. Refl. 1. (Învechit, rar) A se încumeta, a îndrăzni. Deci, de s-a năvîrni cineva a... despărți [cartea] de biserica Brebului, să fie afurisit (a. 1746). iorga, s. d. xvii, 49. 2. (Prin nordul Transilv.) A se strădui, a se trudi. cf. l. rom. 1961, nr. 2, 128. – prez. ind.: năvîrnesc. – cf. năvîrna.