năvoloacă¹ sf [At: I. IONESCU, C. 180/25 / V: ~văl~, năve~ / Pl: ~ace / E: ucr наволок] (Reg) 1 Miriște în care se seamănă grâu de toamnă fără să se fi arat înainte. 2 Procedeu de a însămânța fără a se fi arat înainte. 3 (Reg; îf năvăloacă) Teren lăsat necultivat o perioadă Si: moină¹.