Definiția cu ID-ul 49033:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂTĂRĂU, nătărăi, adj., s. m. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare (înv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -ău.