NĂSĂDI, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A așeza snopii pe o arie, pentru a-i treiera cu ajutorul vitelor; p. ext. a împrăștia. A năsădi, vrea să zică a pune snopii pe arie în anumit fel. PAMFILE, A. R. 202. Barbă albă că-și smulgea, Haine mîndre le rupea, Pe brazde că năsădea. PĂSCULESCU, L. P. 200. ◊ Fig. Un murmur trezit de-o durere năsădită la inimă. MIRONESCU, S. A. 34.