Definiția cu ID-ul 1356152:
Tezaur
NĂSTĂVIT, -Ă adj. (Prin Ban.; despre copii) Neastîmpărat (1), nepotolit. Cf. alr i 1 517/49, 79. Îi năstăvit din cale-afară. cv 1950, nr. 4, 45. – Pl.: năstăviți, -te. – Cf. stăvi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de dianartemis
- acțiuni