NĂSTRUȘNICIE s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (2). Uniia zic așa, că femeia-i sac fără fund... alții, alte năstrușnicii, încît nu știi ce să crezi și ce să nu crezi. creangă, p. 141, cf. ddrf, alexi, w., șăineanu, d. u. Să cred... că lumea e făcută pentru mine, pentru năstrușniciile imaginației mele. alas 15 iii, 1931, 6/1. – Pl.: năstrușnicii. – Năstrușnic + suf. -ie.