năsdrăvan a. 1. (în basme) înzestrat cu daruri supranaturale: calul lui Făt-frumos e năsdrăvan, vorbește cu eroul și-l povățuește în toate faptele sale; tovarăși năsdrăvani, ca Frânge-lemne, Sfarmă- piatră, uriași cari ajută pe Făt-frumos în grelele sale isprăvi; 2. magic: ochianul ei era năsdrăvan ISP. 3. minunat: ca o stea năsdrăvană EM. [Formă intensivă din sdravăn (cf. năsilnic, năstrușnic)]. ║ m. fermecător, vrăjitor. V. măestru.