NĂSCĂTOARE, născătoare, s. f. (Învechit) 1. Mamă. Născătoarea spornicei ginte romane... antica Vinere. ODOBESCU, S. III 39. ◊ (În credința creștină) Născătoare de dumnezeu sau Sfînta Născătoare = Maica Domnului, fecioara Maria. Lacrimile jupîneselor văduve... strigă răsplătire la domnul Hristos și la Sfînta Născătoare, pentru sîngele care verși. NEGRUZZI, S. I 146. 2. (Rar) Femeie care naște sau care trebuie să nască. Se suie născătoarea în pod... și așa naște. SBIERA, P. 109.