NĂSADĂ, năsade, s. f. (Regional) 1. (Cu sens colectiv) Snopi desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați cu ajutorul vitelor. Năsada nu va fi pretutindeni frămîntată cu picioarele. PAMFILE, A. R. 205. ♦ Teanc. După ce stau două săptămîni la uscat... frunzele [de tutun] se fac păpuși și păpușile năsadă, adecă... teancuri. I. IONESCU, P. 413. 2. Arie. (Cu pronunțare regională) Cînd vremea căratului se apropie, agricultorul începe să se îngrijească despre locul unde trebuie să-și adune pînea, snopii sau strînsura. Acest loc se numește... năsadă. PAMFILE, A. R. 143.