nărav sn [At: COD. VOR. 70/4 / Pl: ~uri, (înv) ~ure, (reg) ~e / E: slv нравъ cf bg нърав] 1 (Îvp; determinat prin „bun”, „rău” sau echivalente ale acestora) Obicei. 2 Comportare. 3 (Lpl) Moravuri. 4 (Îlav) Întru (sau pre, din) ~ Conform obiceiului, tradiției. 5 (Înv; îe) A umbla pe ~ de... A se comporta ca... 6 (Înv; îae) A imita pe... 7 (Înv) Mod. 8 (Înv) Posibilitate. 9 (Spc) Deprindere rea. 10 Viciu. 11 Patimă. 12-13 (Îe) A (se) învăța cu ~ A (se) obișnui să pretindă ceva ca pe un drept al său. 14 (La animale, mai ales la cai) Obicei de a mușca și de a zvârli din picioare. 15 (D. oameni; îe) A fi cu ~ A fi capricios, dificil. 16 (D. oameni; îae) A fi încăpățânat. 17 (Îvp) Temperament.