năimitor, ~oare [At: CAT. MAN. I, 123 / P: nă-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: năimi + -tor] 1 a (Îvr) Care se referă la închiriere. 2 a (Îvr) De închiriere. 3 sm (Mol; Buc) Persoană care angajează pe cineva la lucru pe timp limitat. 4 sm (Ban) Persoană angajată cu plată, pentru a efectua o muncă.