NURLIU, -IE, nurlii, adj. (Astăzi rar) Cu nuri, plin de nuri; atrăgător, grațios. [Flăcăul] mult e nurliu și drăgălaș. ISPIRESCU, L. 45. Sînt înamorat de vecina mea... văduvă nurlie. ALECSANDRI, T. 251. Ca tine nurlie Alta să mai fie, Nu cred că se poate. CONACHI, P. 186. ◊ (Adverbial) Cînd merge, saltă puțin și se mlădie așa de nurliu. DELAVRANCEA, S. 9. Țineți-vă mai drept și zîmbiți nurliu. ALECSANDRI, T. I 119.