NUNĂ, nune, s. f. (Adesea urmat de determinarea «mare») Femeie care, împreună cu un bărbat, asistă pe miri la căsătoria religioasă, îndeplinind formele cerute de ritualul bisericesc; nașă de cununie. Sprijinind o enormă lumînare pavoazată cu flori și panglici albe, asista în rolul... de nună, în dreapta unui mire. C. PETRESCU, C. V. 177. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndra lună. EMINESCU, O. I 85. Ajungă-te voia bună Pe dumneata, jupîne nune mare, Și pe dumneata, jupîneasă nună mare! TEODORESCU, P. P. 168.