2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nuntește av [At: (a. 1581) ap. L. ROM. 1965, 449 / E: nunti + -ește] (Îvr) 1 Prin nuntă (1). 2 În urma nunții (1).

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

nunta v vz nunti[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vz nunți LauraGellner

nunti [At: (cca 1662-1730) MAG. IST. III, 39/15 / V: (îrg) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nuntă] 1-6 vtir (Pop) A (se) căsători (religios). 7-9 vtir (Pop) A petrece la nuntă (2). 10 vi (Reg) A se pregăti de nuntă (1). 11 vi (Olt) A se tocmi prea mult. 12-14 vitr (Rar; d. animale) A (se) împerechea. corectată

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58. – Variantă: (regional) nuntá (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.

A NUNTÍ ~ésc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă

nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.

nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nuntí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 nunteáscă

nuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nunteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUNTÍ vb. v. căsători, cununa.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nuntéște adv. (înv.) prin nuntă, în urma nunții.

nuntí, nuntésc, vb. IV (pop.) 1. a face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa; a se pregăti de nuntă. 2. a se tocmi prea mult, a se târgui. 3. (despre animale) a se împerechea.

Intrare: nuntește
nuntește
invariabil (I1)
  • nuntește
Intrare: nunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunti
  • nuntire
  • nuntit
  • nuntitu‑
  • nuntind
  • nuntindu‑
singular plural
  • nuntește
  • nuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntesc
(să)
  • nuntesc
  • nunteam
  • nuntii
  • nuntisem
a II-a (tu)
  • nuntești
(să)
  • nuntești
  • nunteai
  • nuntiși
  • nuntiseși
a III-a (el, ea)
  • nuntește
(să)
  • nuntească
  • nuntea
  • nunti
  • nuntise
plural I (noi)
  • nuntim
(să)
  • nuntim
  • nunteam
  • nuntirăm
  • nuntiserăm
  • nuntisem
a II-a (voi)
  • nuntiți
(să)
  • nuntiți
  • nunteați
  • nuntirăți
  • nuntiserăți
  • nuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntesc
(să)
  • nuntească
  • nunteau
  • nunti
  • nuntiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunta
  • nuntare
  • nuntat
  • nuntatu‑
  • nuntând
  • nuntându‑
singular plural
  • nuntea
  • nuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntez
(să)
  • nuntez
  • nuntam
  • nuntai
  • nuntasem
a II-a (tu)
  • nuntezi
(să)
  • nuntezi
  • nuntai
  • nuntași
  • nuntaseși
a III-a (el, ea)
  • nuntea
(să)
  • nunteze
  • nunta
  • nuntă
  • nuntase
plural I (noi)
  • nuntăm
(să)
  • nuntăm
  • nuntam
  • nuntarăm
  • nuntaserăm
  • nuntasem
a II-a (voi)
  • nuntați
(să)
  • nuntați
  • nuntați
  • nuntarăți
  • nuntaserăți
  • nuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntea
(să)
  • nunteze
  • nuntau
  • nunta
  • nuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nunti nunta

  • 1. popular A face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cununa căsători attach_file 5 exemple
    exemple
    • După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62.
      surse: DLRLC
    • Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55.
      surse: DLRLC
    • figurat Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175.
      surse: DLRLC
    • Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nuntă
    surse: DEX '09 DEX '98