NUMITOR, numitori, s. m. (Mat.) Partea unei fracții ordinare, scrisă sub linia de fracție, arătînd în cîte părți a fost împărțit întregul. Dacă înmulțim numitorul și numărătorul unei fracții cu același număr, valoarea fracției nu se schimbă. ◊ Numitor comun v. comun. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a face (printr-o serie de operații) ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; fig. a împăca puncte de vedere deosebite, a uniformiza păreri, tendințe, concepții diferite.