7 definiții pentru număruș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

număruș sn [At: F (1890), 390 / V: ~mme~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg numerus] (Trs) 1-3 Număr1 (1,4-5). 4 (înv; șîs a merge, a lua sau a duce ~) Recrutare. 5 (Înv; pex; îas) Tragere la sorți pentru recrutare. 6-7 (Îla) Pe ~ (Recrutat) prin tragere la sorți. 8 (Pop) Amuletă purtată de copii contra deochiului.

NUMĂRÚȘ, numărușuri, s. n. (Învechit și regional) 1. Număr. Făcea trăsuri și sămădaș Din slove și din numărușuri. COȘBUC, P. II 234. 2. Recrutare, sorți pentru recrutare. A venit... Să meargă la număruș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323.

NUMĂRÚȘ, numărușuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Număr. 2. Recrutare. – Din număr + suf. -uș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

numărúș, numărúșe, și numărúșuri, s.n. (reg.) 1. număr. 2. recrutare; tragere la sorți pentru recrutare. 3. (în credințele populare) amuletă purtată de copii contra deochiului.

Intrare: număruș
număruș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • număruș
  • numărușul
  • numărușu‑
plural
  • numărușuri
  • numărușurile
genitiv-dativ singular
  • număruș
  • numărușului
plural
  • numărușuri
  • numărușurilor
vocativ singular
plural
număruș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • număruș
  • numărușul
  • numărușu‑
plural
  • numărușe
  • numărușele
genitiv-dativ singular
  • număruș
  • numărușului
plural
  • numărușe
  • numărușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

număruș învechit regional

etimologie:

  • număr + sufix -uș.
    surse: DLRM