nulitate sf [At: RÎND. JUD. 249/25 / Pl: ~tăți / E: fr nullité] 1 (Jur) Lipsă de legalitate a unui act, rezultând din absența la întocmirea lui a uneia din condițiile de fond sau de formă cerute de lege. 2 (Jur; pex) Sancțiune care pedepsește nulitatea (1) unui act, ducând la anularea lui parțială sau totală. 3 (Jur) Viciu care atrage nulitatea (1). 4 Caracter a ceea ce este inexistent Si: inexistență. 5 Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva Si: incapacitate, incompetență, (rar) nulă (5). 6 Persoană lipsită de orice merit. 7 Persoană total incapabilă.