nucșoară sf [At: BIBLIA (1688), 57²/5 / V: ~cuș~ / Pl: ~re / E: nuc + -(u)șoară] 1-10 (Șhp) Nucă (1, 15, 18-20) (mică) Si: nuculiță (1-10), nucuță (1-10), (reg) nuchiță. 11 (Lsg) Sămânță aromată a nucșorului (3), folosită drept condiment Si: (rar) mușcățel², (înv) mușcatin, (reg) mușcată², (nob) muscană. 12 (Bot; Trs) Clocotiș (Stafylea pinata). 13 (Orn; reg) Codruș (Ruticilla phoenicurus). 14 (Orn; spc) Codroș de grădină (Phoenicurus phoenicurus). 15 (Orn) Alunar (Nucifraga corycatactes).

nucușoară sf vz nucșoară

NUCȘOARĂ, nucșoare, s. f. 1. Diminutiv al lui nucă (1). 2. Sămînța aromată a nucșorului (2) întrebuințată drept condiment, în medicină etc. (Atestat în forma nucușoară) Tronc! că mi-o dat nucușoară-n ochi. ALECSANDRI, T. I 125. – Variantă: nucușoară s. f.

NUCȘOARĂ ~e f. (diminutiv de la nucă) Sămânța nucșorului. /nuc + suf. ~șoară

Nucșoara f. plaiu și potecă în jud. Muscel.

nucșoară f. 1. rod ce seamănă cu nuca și care se face în climele calde; 2. Zool. pieptenuș.

nucșoáră (vest) și nucușoáră (est) f., pl. e (oa dift. Dim. d. nucă). Fruct de myristica frágrans (myristica moscháta), un arbore aromatic cu scoarța roșiatică, originar din insulele Moluce. – Nucușoara, numită și frunzișoară, e un important articul comercial întrebuințat ca condiment și în medicină. V. mușcatin.

nucșoară s. f., g.-d. art. nucșoarei; pl. nucșoare

nucșoară s. f., g.-d. art. nucșoarei; pl. nucșoare

nucșoară s. f., g.-d. art. nucșoarei; pl. nucșoare

NUCȘOARĂ, nucșoare, s.f. Sămânța mare ca o nucă rotundă a nucșorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puțin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; pop. nucușoară, nucă muscată (germ. Muskatnuss, fr. noix muscade); și unul din învelișurile nucșoarei, ca o plasă de fibre de culoare roșu-oranj, uscat și presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca (fr.) macis, numit și floare de nucșoară sau de muscat (fr. fleur de muscade; germ. Muskatblüte).

NUCȘOARA, com. în jud. Argeș, situată în zona de contact a M-ților Iezer cu Muscelele Argeșului, pe cursul superior al Râului Doamnei; 1.721 loc. (2000). Localitate cu potențial balneoclimateric (climat submontan și cu izv. de ape minerale sulfatate, calcice, sodice, sulfuroase). Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1880-1890), în satul N.

NUCȘOARĂ s. (BOT.) 1. nuculiță, nucuță. (O nucă mică sau o ~.) 2. (reg.) mușcată, mușcățel, nucă de mare, nucă de mușcată, nucă tămâioasă, (înv.) mușcatin. (~ este folosită drept condiment.)

NUCUȘOARĂ s. v. clocotici, clocotiș.

NUCȘOARĂ s. (BOT.) 1. nuculiță, micuță. (O nucă mică sau o ~.) 2. (reg.) mușcată, mușcățel, nucă de mare, nucă de mușcată, nucă tămîioasă, (înv.) mușcatin. (~ este folosită drept condiment.)

nucușoară s. v. CLOCOTICI. CLOCOTIȘ.

NUCȘOARĂ s. f. I. (Bot.) 1. Diminutiv al lui nucă (I 1); nuculiță (1), nucuță. Scăfîrlii închipuite ca nucșoarele. biblia (1688), 57²/5, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, PONTBRIANT, D., PASCU, S. 166, TDRG, com. MARIAN. 2. (De obicei la sg.) Sămînța aromată a nucșorului (2), folosită drept condiment; (rar) mușcățel² (1), (învechit și regional) nucă-de-mare, nucă-de-mușcată, nucă-tămîioasă, (învechit) mușcatin, (regional) mușcată², (neobișnuit) muscană. v. frunzișoară. cf. gcr i, 356²/7. Să-i pui pe deasupra puțintică nucșoară (a. 1749). id. ib. ii, 42/22. Nucșoara mirositoare (a. 1773). id. ib. 97/29, cf. coteanu, pl. 34. Acei ce poartă metanii la gît mai adaog... nucșoară... pentru a se apăra de farmece. ist. am. 69^r/4. Se afumă buțile cu piatră pucioasă... sau cu nucșoară. economia, 161/4, cf. budai-deleanu, lex., lb. Ajunsei printr-o pădure în care era mulțime de nucșori, adică de copaci din care se fac nucșoarele. gorjan, h. ii, 64/20, cf. polizu, pontbriant, D. Cu stafide, Cu smochine, Cu nucșoare, Cu cuișoare. marian, nu. 510, cf. ddrf, alexi, w. Baba plămădește... nucșoară rasă. grigoriu-rigo, m. p. i, 78, cf. NICA, L. VAM. 169, VOICULESCU, L. 199, BUJOREAN, b. l. 386. Au trecut prin burta lui Iezii, mieii cîmpului... Miorița i-a plăcut Cu nucșoară și năut. arghezi, c. o. 207. Cînd diareea e cu sînge se dau și următoarele de la spițării: nucșoară, sînge de nouă frați și lumînărică. șez. iv, 24. 3. (Prin Transilv.) Clocotiș (Staphylea pinnata). panțu, pl. II. (Ornit.; regional) 1. Codruș (Ruticilla phoenicura). cf. marian, o. i, 259, barcianu, tdrg. ** Spec. Codroș de grădină (Pheonicurus pheonicurus). cf. dombrowski, p. 390, 391. 2. Alunar (Nucifraga caryocatactes). cf. dombrowski, p. 65, băcescu, păs. 284. – pl.: nucșoare. – Și: nucușoáră s. f. – Nuc + suf. -(u)șoară.