NUCLEU, nuclee, s. n., și nuclei, s. m. (Chim.) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri alipite care formează scheletul moleculelor unor anumite substanțe și care rămîne neschimbat la toți derivații substanței respective. ♦ (Fiz.) Partea centrală a unui atom, purtătoare de sarcini electrice pozitive, în care este concentrată aproape toată masa atomului. ◊ Nucleu cristalin = cristal de dimensiuni foarte mici care servește ca centru de depunere în cursul cristalizării unei soluții sau topituri. ♦ (Biol.) Element al celulei, situat în plasmă, cu o structură proprie și îndeplinind funcții importante în viața celulei. Nucleul joacă un rol foarte important în procesul schimbului de materii, al metabolismului celulei. ANATOMIA 15. Celula de fuziune binucleată (= cu doi nuclei) se alungește în direcția epidermei; nucleii migrează spre vîrf și se divid. SĂVULESCU, M. U. I 51. ♦ Fig. Element esențial al unui lucru, al unei acțiuni. Nucleul stabil al Școlii de tractoriști era alcătuit din douăzeci și doi de băieți. GALAN, B. I 329.