nucăt sn vz nucet

nocet sn vz nucet

nucet sn [At: LB / V: (reg) noc~, ~căt / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: ml nucetum] Livadă de nuci (1) Si: (reg) nucariște, nucărie¹, micime, nuciște.

NUCET, nuceturi, s. n. Grădină, livadă de nuci. Privea... sîngele apusului întins pe cer și zărit prin desișul unui nucet. DELAVRANCEA, S. 14. Prin cel nucet... Prin cel verde vișinet, Mi-este-un leagăn de mătase. TEODORESCU, P. P. 82.

nucet n. pădure de nuci. [Lat. NUCETUM].

nucét n., pl. e (lat. nŭcétum). Livadă de nucĭ.

nucet s. n., pl. nuceturi

nucet s. n., pl. nuceturi

nucet s. n., pl. nuceturi

NUCET 1. Oraș în jud. Bihor, la poalele M-ților Bihor, în SE depr. Beiuș; 2.877 loc. (2000). Expl. de marmură, molibden, bismut (Băița). Confecții. Produse refractare și alim. (Băița). Declarat oraș în 1965. 2. Com. în jud. Dâmbovița, pe râul Dâmbovița; 4.199 loc. (2000). Stație de c. f. Expl. de gaze naturale. Creșterea bovinelor. În satul N. se află mănăstirea cu același nume, cu biserica Sf. Gheorghe (sec. 15, cu refaceri din 1746 și reconstruită în anii 1840-1849).

nucăt s.n. (reg.) livadă cu nuci; nucet, nucărie.

NUCĂT subst. (Regional) Nucet (Arefu-Curtea de Argeș). dr. xi, 71, cf. 80. – pl.:? – Nuc + suf. -ăt.

NUCET s. n. Pădure sau livadă de nuci (1); (regional) nucăt, nucime, nuciște, nucariște, nucărie¹. Cf. lb, polizu, pontbriant, d., lm. Privea... prin desișul unui nucet sălbatic. DELAVRANCEA, S. 14, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, TEODORESCU, P. P. 82. Prin cel cel, Prin cel nocet, Prin cel verde vișinel. Mat. folk. 526. Prin grădină, prin nucet, Unde-mi cură apa-ncet. muscel, 11. Prin nucet, Prin vișinet, Mărul cu florile dalbe. pamfile, cr. 90. Prin nucet... Este-un leagăn de mătase. i. cr. vi, 260, cf. alr sn i h 212. – Pl.: nuceturi și (învechit) nucete (pontbriant, d., lm, alexi, w.). – Și: (regional) nocet s. n. – Lat. nucetum.