NOUĂLEA, NOUA num. ord. (Precedat de art. «al», «a») Care se află între al optulea și al zecelea. Clasificat al nouălea în clasă. ◊ (Cu valoare adjectivală, arătînd împreună cu substantivul determinat depărtarea) Mîndro, de dragostea noastră Răsărit-a pom în coastă... Mirosind a noua țară, A rujă ș-a scorțișoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 70. ◊ Expr. A fi în al nouălea cer = a fi în culmea fericirii.