ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. ♦ Sportiv care practică înotul. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.

înotător, ~oare [At: CORESI, EV. 376/2 / S și: (nrc) înno~ / Pl: ~i, ~oare / E: înota + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană, ființă) care înoată. 3 smf (Înv) Navigator. 4 sfp (Om) Ordin al păsărilor care înoată. 5 sf Pasăre din ordinul înotătoarelor. 6 sf Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate. 7 sf (Bot; reg) Broscariță.

notătoare sf [At: DA II₁, 727 / Pl: (rar) ~ori / E: nota² + -ătoare] 1 Aripioară care servește peștilor la înotat. 2 (Bot) Broscariță (Patamogeton natas).

NOTĂTOARE sf. = 🌿 BROSCARIȚĂ [(în)nota].

ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.

ÎNOTĂTOARE, înotătoare, s. f. Membrană cu ajutorul căreia înoată peștii și alte animale acvatice; aripioară.

ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj. Care știe să înoate, care înoată. Reptile înotătoare. ♦ (Substantivat) Persoană care practică înotul. A intrat sub corabie și înotătorii n-au mai putut-o găsi. SADOVEANU, F. J. 255. Vezi, fii cu băgare de seamă, înatătorule. Nu cumva să aud că ai fost iar la adînc. SEBASTIAN, T. 51. Un înotător de forță – premiul întîi la băi de mare la Constanța. BRĂESCU, V. A. 21.

NOTĂTOARE s. f. (Bot.) Broscariță (1).

ÎNOTĂTOARE ~ f. Organ de înot la unele animale acvatice; aripioară. ~ pectorală. /a înota + suf. ~ătoare

ÎNOTĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care înoată. /a înota + suf. ~ător

ÎNOTĂTOR² ~i m. și f. Persoană care practică înotul. /a înota + suf. ~ător

NOTĂTOARE ~ f. Plantă erbacee acvatică cu tulpina subțire, cu frunze lungi pețiolate, pieloase și cu flori albe-verzui; limba-apei; broscăriță. /a [î]nota + suf. ~toare

înnotător a. care știe să înnoate. ║ înnotătoare f. pl. clasă de păsări ce înnoată.

notătoare f. Bot. broscariță.

înotătór, -oáre adj. Care înoată saŭ știe să înoate. S. f., pl. oare (că se subînțelege aripă, tradus după fr. nageoire). Șt. nat. Aripă de pește. Pasăre înotătoare, palmipedă.

înotător adj. m., s. m., pl. înotători; adj. f., s. f. sg. și pl. înotătoare

notătoare (plantă) s. f., g.-d. art. notătoarei; pl. notătoare

înotător adj. m., s. m., pl. înotători; adj. f., s. f. sg. și pl. înotătoare

!notătoare (plantă) s. f., g.-d. art. notătoarei; pl. notătoare

înotător adj. m., s. m., pl. înotători; (ființă, aripioară) f. sg. și pl. înotătoare

notătoare (bot.) s. f., pl. notătoare

a avea plămâni de înotătoare expr. (d. femei) a avea sânii mari

ÎNOTĂTOARE s. (ANAT.) aripă, aripioară. (~ crapului.)

ÎNOTĂTOR s. v. marinar, navigator.

NOTĂTOARE s. v. broscariță.

ÎNOTĂTOARE s. (IHT.) aripă, aripioară. (~ crapului.)

înotător s. v. MARINAR. NAVIGATOR.

notătoare s. v. BROSCARIȚĂ.