notarăș sm [At: (a. 1743) IORGA, B. R. 336 / V: (îrg) ~reș, (înv) ~riuș, (reg) ~râș, ~riș, ~tăraș, ~tărâș, nătariș, nătariaș / Pl: ~i / E: mg nótárius, notarus] 1-4 (Trs; Ban; înv) Notar¹ (1-4). 5 (Înv; Trs; șîs ~ împărătesc, ~ul țării) Notar (6).

nătariaș sm vz notăraș

nătariș sm vz notăraș

notarâș sm vz notarăș

notareș sm vz notarăș

notariș sm vz notarăș

notariuș sm vz notarăș

notăraș sm vz notarăș

notărâș sm vz notarăș

NOTĂRAȘ sm. Trans. ⚖️ NOTAR: toată fruntea satului, primarul... și ~ul era acolo (RET.).

NOTARĂȘ s. v. notar.

notarăș s. v. NOTAR.

NOTARĂȘ s. m. (Trans. SV) Notar. C: Notarășul săborului mare. SA, apud TEW. Carii fac încă giudecate strîmbe? Procatorii și notariușii. PP, 86^r. // B: Pomenirea sfinților mucenici Marchian si Martirie, notareșii. MINEIUL (1776). Variante: notareș (MINEIUL 1776), notariuș (PP, 86^r). Etimologie: magh. nótárius, notárus. Cf. u r i c a r.

notárăș, notarăși, s.m. 1. Notar de stat 2. Secretarul Primăriei. – Din notar.

notarăș, notarăși, s.m. – Notar de stat sau secretar al Primăriei (Grad, 2000; Săcel). – Din notar (< fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar).

NOTAREȘ s. m. v. notarăș

NOTARĂȘ s. m. 1. (Învechit, mai ales in Transilv. și prin Ban.) Notar¹ (1). Pomenirea sfinților mucenici Marchian și Martirie, notareșii. MINEIUL (1776), 150^V2/10, cf. KLEIN, D. 388, lb. ♦ Spec. Persoană însărcinată cu lucrările de secretariat ale unei adunări, ale unui sinod etc. Aceasta am giu[de]cat noi săb[o]rul preaoțesc. Eu, notareș săb[o]r[u]lui mare, protopop Ionașcu Vinețeanul (a.1738). iorga, s. d. xiii, 208. Popa Șandru Mărginean, notareș soborului (a.1765). id ib. 132, cf. 173. 2. (În vechea organizare administrativă din Transilv.) Notar¹ (2). cf. calendariu (1844), 70/25. Fără mine, nici popa nici notarășul nu pot face nimica . f (1886), 343, cf. ddrf. Într-una din dimineți, domnul notarăș ieși cu vestea . f (1903), 20. S-or pus cu carul pe mine... notarășul, primarul, casirul. t. popovici, s. 147. De ce să mă duc... la notarăș, ori la derector, ori la popa, și să mă rog. id. se. 152. Doară dă Dumnezeu – zicea ea – și iese din el barem un scriitoraș la cănțălărie la domnul notăraș. beniuc. m. c. i, 69. Toată fruntea satului, primarul... și notărașul era acolo. reteganul. ap. cade. Pentru badea oacheșu M-a bătut notarișu. doine, 273. Cărărușă la pîrlaz Bătută de-un primăraș; Frunză verde iarbă mare, Notărașu-i în carare. șez. viii, 28. Cer apoi voie de la popă, ghirău și notareș să le deie slobozenia. pamfile, cr. 162. S-o dus cu racii la solgăbirău de la domnu notarăș. candrea, ț. o. 27. Astăz o loat notarășu vit’ele și l’i-o dus la Hațăg. densusianu, ț. ii. 93. Pă la Alba Iulie... am găsit la on notarăŝ... o ŝireadă d’e paie. bl ii, 218 ♦ Spec. (În vechea administrație bisericească) Persoană însărcinată cu lucrările de secretariat ale consistoriului, ale eparhiei etc. Popa Iacov Lăcătușu... notariuș eparhii[i] Făgăraș (a. 1786). iorga, s. d. xiii, 126. Acest triodion iaste a lui Dimitrie Popp, protopopului Aiudului, precum și a scaunului Ariiașului și notareșului s[fîntu-lui] consistorium (a. 813). id. ib. 97. Pap Imrea, ...notariuș (a. 824). id. ib. 45. Ce vrei să te faci acum? calvin? păpistaș? popă? notarăș? slavici, o. i, 89. 3. (În vechea organizare administrativă din Transilv.; și în sintagmele notarăș împărătesc, notarășul țării) Notar¹ (3). Au venit și un notareș împărătescu și au scris tot ce s-au aflat: bani, scule și altele (a. 1743). iorga, b. r. 336. Balmagi Procopie, notarișu locului (a.1786). id. s. d. xii, 238. Gheorghie Pătraș, notariș (a. 1838). id. ib. 216. Notarășu țării. Mat. dialect. i, 83. – Pl.: notarăși. – Și: (învechit și regional) notareș, (învechit) notariuș, (regional) notarîș, notarîș (vaida), notăraș, notârîș (id.), nătariș (bl iii, 174), nătariaș (com. din timișoara) s. m. – Din magh. nótárius, notarus.