NOTARĂȘ s. m. (Trans. SV) Notar. C: Notarășul săborului mare. SA, apud TEW. Carii fac încă giudecate strîmbe? Procatorii și notariușii. PP, 86^r. // B: Pomenirea sfinților mucenici Marchian si Martirie, notareșii. MINEIUL (1776). Variante: notareș (MINEIUL 1776), notariuș (PP, 86^r). Etimologie: magh. nótárius, notárus. Cf. u r i c a r.