NOTABIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă; remarcabil, însemnat, important. Mai adeseori venea celălalt și, lucru notabil, cînd venea acesta, nu mai pătrundea în casă nimeni. GALACTION, O. I 306. Orice om practic... va declara cu sinceritate că legea, astfel cum e formulată, nu este aplicabilă... și că-i trebuie modificațiuni notabile. ODOBESCU, S. III 345. ♦ (Substantivat, m. pl.; mai ales ironic) Personaj de seamă, personalitate cu importantă situație socială, prestigiu, vază etc. Acolo s-au adunat... îmbrăcați în redingote negre, cu tricolor pe piept, notabilii orașului. PAS, L. I 289. Pe trotoarul cafenelii pe scaune și-n picioare stau notabilii orașului – reprezentanții județului în vacanță parlamentară, membrii tribunalului, funcționari de la prefectură. CARAGIALE, O. I 301.