nostimadă sf [At: (a. 1787) GÁLDI, M. PHAN. 215 / Pl: ~e și (rar) ~măzi / E: ngr νοστιμάδα (Ac)] 1 (Îvr) Însușire de a fi plăcut ca aspect, în comportament. 2 (Îvr) Însușire de a fi simpatic. 3 (Fam) Întâmplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă. 4 (Îla) De toată ~ Foarte nostim (5).