7 definiții pentru normalitate

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

normalitate sf [At: DN3 / Pl: ~tăți / E: fr normalité] 1 Stare firească a lucrurilor. 2 (Chm) Concentrație a unei soluții în comparație cu cea a unei soluții normale.

NORMALITÁTE s.f. Stare normală. ♦ (Chim.) Concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. [Cf. fr. normalité].

NORMALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este normal. 2. (chim.) concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. (< fr. normalité)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+normalitate s. f., g.-d. art. normalității

normalitáte s. f., g.-d. art. normalității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NORMALITÁTE (< normal) s. f. (PSIH.) Stare a unei persoane care se poate aprecia prin raportarea simultană atât la o performanță medie, cât și la absența manifestărilor patologice. N. are limite largi, de o parte și de alta a mediei, ceea ce fundamentează acceptarea diferențelor interumane. Aceste limite largi ale normalului sunt condiționate în același timp de cultura, vârsta, sexul cărora le aparține individul evaluat.

Intrare: normalitate
normalitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • normalitate
  • normalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • normalități
  • normalității
plural
vocativ singular
plural