nopârtcă sf vz năpârcă

năpârcă sf [At: N. TEST. (1648) / V: (reg) năpârlă, nop~, nopârtcă / Pl: ~rci, (reg) ~rce / E: cf alb neperke, nepertke] 1 (Zlg; pop) Viperă (Vipera berus). 2 (Rar; îe) A-l mușca (pe cineva) ~ci A simți o durere acută. 3 (Zlg; reg) Gușter (Lacerta viridis). 4 (Zlg; reg) Șarpe-de-sticlă (Anguis fragilis). 5 Om foarte rău, perfid și primejdios. 6 (Reg; pan) Bici. 7 (Reg) Fiecare dintre curelele care alcătuiesc un bici. 8 Luntre mică și îngustă. 9 Lotcă mică.

năpârlă sf vz năpârcă

nopârcă sf vz năpârcă

NĂPÎRCĂ (pl. -ci) sf. 1 🐟 Viperă: îmi cerceta mațele unul cîte unul și le declara pestrițe ca pielea de ~ (I.-GH.) ¶ 2 Ⓕ Puiu de ~, om rău, femeie rea: vezi d-ta ce-i aicea... că și primaru-i un puiu de ~ (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ Femeie rea, veninoasă, viperă, scorpie, aspidă, streche [comp. alb. neperke].

❍NOPÎRCĂ = NĂPÎRCĂ: să te ferești de ciocoi lingăi și de nopîrci lingușitoare (ALECS.).

NĂPÎRCĂ¹, năpîrci, s. f. Specie de șopîrlă lipsită de membre, cu corpul lung, cilindric, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis); șarpe-de-sticlă. V. viperă. Întrebă pe puii ei, care erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri, cum le-a dat mîncarea. ISPIRESCU, L. 348. Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. O pustie de năpîrcă Culcușul și l-a făcut în buzunar. PĂSCULESCU, L. P. 202. ◊ Fig. La auzul astor cuvinte pe mama Stanca o mușcară năpîrci în pîntece. DELAVRANCEA, S. 52. ♦ (Mai ales în expr. pui de năpîrcă) Om rău, perfid. Vasilică, te-ai dat cu năpîrca de Eftimie. DUMITRIU, N. 238. Și primaru-i un pui de năpîrcă. VLAHUȚĂ, la TDRG. Voi aveți să mă învățați tipicul, pui de năpîrcă ce sînteți! CREANGĂ, A. 79. ♦ (Regional) Șopîrlă. – Pl. și: (învechit) năpîrce (ISPIRESCU, M. V. 15).

NĂPÎRCĂ², năpîrci, s. f. (Regional) Biciușcă. El pe Dolfa alegea... Din guriț-o judeca, Cu năpîrca mi-o bătea. TEODORESCU, P. P. 511.

NĂPÎRCĂ³, năpîrci, s. f. (Regional) Lotcă mică. Aveau ascunsă în stuf o năpîrcă și cu ea străbăteau ghiolurile luncii. DUNĂREANU, N. 71.

NĂPÂRCĂ ~ci f. 1) Șarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru în formă de V; viperă. 2) Șopârlă fără membre, cu corp cilindric, solzos, răspândită prin poieni și locuri umede. 3) fig. Persoană foarte rea, perfidă și extrem de periculoasă. * Pui de ~ om răutăcios. /cf. alb. neperke, nepertke

năpârcă f. 1. soiu de șarpe neveninos (Coluber); 2. fig. femeie rea. [Albanez NEPĂRKĂ].

năpîrcă f., pl. ĭ (rudă cu alb. nepărka și mrom. nipîrtică). Viperă. Fig. Puĭ de năpîrcă, copil saŭ om viclean. Un fel de luntre îngustă de străbătut pin stuf (Ant. P.). – Și nop-.

nopîrcă V. năpîrcă.

năpârcă s. f., g.-d. art. năpârcii; pl. năpârci

năpârcă s. f., g.-d. art. năpârcii; pl. năpârci

năpârcă s. f., g.-d. art. năpârcii; pl. năpârci

năpîrcă (-ci), s. f. – 1. Viperă (Vipera berus). – 2. Bici. – Var. (rar) nopîrca. Mr. nipîrtică, megl. năprotcă. Creație expresivă. Coincide cu alb. nepër(t)ke, dar nu e probabil să se explice prin el, cum se susține de obicei (Cihac, II, 719; Meyer 303; Pascu, II, 221; Philippide, II, 221; Rosetti, II, 119). Trebuie să fie o var. expresivă a lui *năpîrlă, cf. năpîrli; pentru alternanța expresivă a ambelor terminații, cf. șopîrlă și șopîrcăi, sfîrlă și sfîrc, mîrlan și mîrc etc. Atît năpîrcă, cît și năpîrli și șopîrlă nu au fost explicate satisfăcător pînă acum; provin, fără dubiu, din aceeași sursă expresivă, a cărei idee de bază pare a fi cea de „șerpuire” sau de „mișcare rapidă”, ca în ciocîrlie, cf. și țopîrlan (ca și ciocîrlan); această explicație este singura care merge în același timp pentru năpîrcă „bici”, ca și pentru înrudirea sa evidentă cu șopîrlă. Der. din lat. *viperana (Crețu 350) sau dintr-o combinație între natrix și pertica (Capidan, Raporturile, 542) este inacceptabilă. Der. năpîrcos, adj. (veninos); năpîrli, vb. (despre reptile, a-și schimba pielea; despre mamifere, a-și schimba părul; despre păsări, a-și schimba penele), cu suf. expresiv -li (după Cihac, II, 251, legat de sl. pero „pară”, cf. împotrivă Tiktin; după Conev 87, din sl. naprŭliti sau naprliti „a pîrli”, după Drăganu, Dacor., VI, 517); năpîrleală, s. f. (primenire, năpîrlire). Alb. trebuie să provină din rom.

NĂPÂRCĂ s. (ZOOL.) 1. (Anguis fragilis) (reg.) șarpe-de-sticlă. 2. v. viperă.

NĂPÂRCĂ s. v. bici, biciușcă, cravașă.

năpârcă s.f. I (zool.) 1 Anguis fragilis; <reg.> șarpe-de-sticlă. 2 Vipera berus; viperă, <înv. și pop.> aspidă¹, <reg.> lipitoare (v. lipitor), scorpie, șarpe-ciont, șarpe-ciung, șarpe-cu-creastă, șarpe-de-sadină, șarpe-pestriț, șarpe-scurt, șarpe-veninat, șopârcă-oarbă, vierme. 3 (reg.) v. Gușter. Șopârlă, Șopârlă-verde (Lacerta viridis). II (reg.) 1 v. Bici. Biciușcă. 2 v. Biciușcă. Cravașă.

NĂPÎRCĂ s. (ZOOL.) 1. (Anguis fragilis) (reg.) șarpe-de-sticlă. 2. (Vipera berus) viperă, (înv. și reg.) aspidă, (reg.) șarpe-ciont, șarpe-ciung, șarpe-scurt, șarpe-veninat.

năpîrcă s. v. BICI. BICIUȘCĂ. CRAVAȘĂ.

năpârcă, năpârci, s.f. – Specie de șopârlă lipsită de membre, acoperită cu solzi strălucitori (Anguis fragilis); șarpe orb, șarpe de sticlă. Semnalată în Maramureș, în M-ții Rodnei, Valea Vaserului, Igniș, Pietrosul Rodnei. Are ca habitat optim fânațele montane, din care cauză multe exemplare sunt tăiate în perioada cositului (Ardelean, Bereș 2000: 112). – Cuvânt autohton (Russu, Brâncuși, Rosetti), cf. alb. neperke.

NĂPÎRCĂ s. f. I 1. (Zool.; popular) Viperă (Vipera berus). O năpîrcă (vipere n. test. 1648, biblia 1688) din căldură eși și mucică mînra lui. cod. vor. 96/22, cf. coresi, l. 137/2. Năpîrcile încă sînt preste tot pămîntul. herodot (1645), 189, cf. 212. Într-acel sac bagă și un dulău și un cucoș și o năpîrcă. prav. 91. Otrăvite ca aceastea de la șoim cuvinte auzind, ca cum cu oauă de năpîrcă m-ar fi ospătat. cantemir, ist. 272, cf. lb. Fu mușcată de mînă de o năpîrcă. gorjan, h. iv, 169/15. Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. hasdeu, r. v. 65. Mergi în fundul iadului să hrănești năpîrcile din cărnurile tale. gane, ap. ddrf. Sfînta Vinerea întrebă pe puii ei, cari erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri, cum le-a dat mîncarea. ispiRESCU, L. 348, cf. OLLĂNESCU, H. O. 45, N. LEON, Med. 99, păcală, m. r. 31. Dar să nu mă prostești, Marghiolițo scumpă, că te zugrum și-ți strivesc țeasta ca la un pui de năpîrcă. rebreanu, nuv. 7. În cazul cînd s-ar întîmpla ca să ne muște vreun șarpe veninos, cum, ar fi vipera (năpîrca), a cărei otravă omoară în curs de cîteva ceasuri, vom proceda astfel... stoica, vîn. 48, cf. h ix 59, xii 27, xviii 287, com. marian. O pustie de năpîrcă Culcușul și l-a făcut În buzunar sub caftan. păsculescu, l. p. 202, cf. 228. Faci cu făină de popușoi două chipuri de năpîrci. pamfile, b. 36, cf. alr i 1 189/675, 677, 808, 986, alr ii/172. ◊ (În descîntece) Cu ternă neagră din rîpă Și cu coadă de nopîrcă, Și-n pragu lui N. le-o turnat, Și-acolo că le-o lăsat. marian, v. 208. Așa să nu se știe Ce s-au făcut gîlcile, Motîlcele, Năpîrcele, Lui n. pamfile, b. 36. ◊ Expr. (Rar) A-l mușca (pe cineva) năpîrci = a simți o durere acută. La auzul ăstor cuvinte, pe mama Stanca o mușcară năpîrci de pîntece. delavrancea, s. 52. 2. (Regional) Numele a două specii de șopîrlă: a) gușter (Lacerta viridis). cf. h xii 238; b) șarpe-de-sticlă (Anguis fragilis). cf. păcală, m. r. 31, com. marian. Crocodilul... la vedeare aseamenea iaste cu șopîrla (sau năpîrca). țichindeal, f. 69/16. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. Feciorii năpîrciei, cum să fugiți de județul, focul ezerului? tetraev. (1574), 241/22. El se făgădui, puiul aspideei nepoților năpîrceei, și chemă pre Gherman patriarhul de vru să-l împreuneaze. moxa, 379/35. Pui de năpîrci, cine vă arătă voao să fugit de mînia ce va să vie? n. test. (1648), 5^r/15, cf. kotzebue, u. 5^v/26. Viperă, pui de năpîrcă, cum crede că-l va lăsa Dumnezeu ce vede toate veninul său a vărsa. beldiman, e. 107/3. Din voi care voiește cincizeci de pungi de bani, Pe-acest pui de năpîrcă să vie să-l omoare! alecsandri, poezii, 346. Acel pui de năpîrcă... primește simbrie de la măria sa, pentru ca să-l vînză pe ascuns. gane, n. ii, 74. Voi aveți să mă învățați tipicul, pui de năpîrcă ce sînteți!... Și svîrr! cu pravila cea mare după călugări. creangă, a. 79. Să fi văzut, nene, cadînele cum mai fugeau desculțe și cu năpîrcele de turcaleți în brațe. ispirescu, m. v, 15, cf. alr i 1 189/94. II. P. anal. (Regional) 1. Bici, biciușcă, cravașă; fiecare dintre curelele care alcătuiesc un gîrbaci. cf. costinescu, tdrg. Vîjîind surugiește năpîrcile gîrbaciului în văzduh, Stroe Vardaru pocni botul cailor. c. petrescu, a.r. 64. În mînă are o năpîrcă de tei groasă, scurtă și cu nod în vîrf. h ii 153. El pe Dolfa alegea... Din guriț-o judeca, Cu năpîrca mi-o bătea. teodorescu, p. p. 511. Bagă mîna-n buzunar, Buzunar De sub caftan, Scoase-o mică de năpîrcă. Pe la nas murgului dete... Murgu goana că-și lua. pamfile, cr. 83, cf. com. din țepeș vodăCERNAVODĂ, SCL 1963, 16. 2. Luntre mică și îngustă (minată cu ghionderul); lotcă mică. [Pescarii] aveau ascunsă în stuf o năpîrcă și cu ea străbăteau ghiolurile luncii. dunăreanu, n. 71. Un mic pescar într-o năpîrcă mînată cu ghionderul. antipa, p. 417. Cuvintele privitoare la plutire sînt: luntre, cinac, dubă, năpîrcă. h. iii 196, cf. xiv 340, 447. – pl.: năpîrci și (regional) năpîrce. – Și: (regional) năpîrlă (a vi 8), nopîrcă, nopîrtcă (dr. ii, 542) s. f. – cf. alb. neperke, nepertke.

NOPÎRTCĂ s. f. v. năpîrcă.