NONET, nonete, s. n. Piesă muzicală pentru nouă instrumente; p. ext. formație care interpretează această piesă. – Din it. nonetto.

nonet sn [At: DER / E: fr nonet] 1 Ansamblu de nouă instrumente sau de nouă voci care execută împreună o piesă muzicală. 2 (Pex) Compoziție muzicală scrisă spre a fi executată de un nonet (1).

NONET, nonete, s. n. Formație alcătuită din nouă persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o compoziție muzicală; p. ext. compoziție muzicală compusă pentru o astfel de formație. – Din it. nonetto.

NONET s.n. Ansamblu de nouă instrumente care execută împreună o piesă muzicală; (p. ext.) piesă muzicală clasică, adesea în formă de sonată, compusă pentru un astfel de ansamblu. [< it. nonetto].

NONET s. n. formație muzicală din nouă interpreți. ◊ piesă instrumentală scrisă pentru o astfel de formație. (< it. nonetto)

NONET ~e n. 1) Ansamblu format din nouă interpreți (instrumentiști sau vocaliști). 2) Compoziție muzicală pentru nouă instrumente sau pentru nouă voci. /<it. nonetto

nonet s. m., pl. nonete

nonet s. m., pl. nonete

nonet s. n., pl. nonete

nonet (it. nonetto; fr. nonet; germ. Nonett; engl. nonet) 1. Ansamblu de cam. alcătuit din 9 instr.: vl., violă, vcl., c. bas, fl., ob., cl., fg. și corn. (Ex. „Nonetul ceh”). 2. Lucrare muzicală de cameră scrisă pentru n. (1). Ex.: Sphor, N. op. 31; Nottara, N. pentru suflători și coarde.