noncontradicție sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr non-contradiction] Principiu fundamental al gândirii potrivit cămia despre un subiect este imposibil a se afirma și a nega același predicat în același timp și sub același raport.

NONCONTRADICȚIE s.f. Principiu fundamental al gîndirii potrivit căruia nu se poate afirma și nega în același timp același predicat despre un subiect. [< fr. non-contradiction].

NONCONTRADICȚIE s. f. principiu fundamental al gândirii, potrivit căruia nu se poate afirma și nega, în același timp, același predicat despre un subiect. (< fr. non-contradiction)

NONCONTRADICȚIE f. Lipsă de contradicție. ◊ Principiul ~ei principiu potrivit căruia nu se poate afirma și nega concomitent același predicat care se raportează la un subiect. /<fr. non-contradiction

noncontradicție (desp. -ți-e) s. f., art. noncontradicția (desp. -ți-a), g.-d. art. noncontradicției; pl. noncontradicții, art. noncontradicțiile (desp. -ți-i-)

noncontradicție (-ți-e) s. f., art. noncontradicția (-ți-a), g.-d. art. noncontradicției; pl. noncontradicții, art. noncontradicțiile (-ți-i-)

noncontradicție s. f. contradicție

NONCONTRADÍCȚIE (< fr.) s. f. Principiul noncontradicției = principiu fundamental al gândirii, enunțat de Aristotel, potrivit căruia despre un subiect este imposibil de a afirma și a nega același predicat în același timp și sub același raport. Acest principiu fundamentează raportul de contrarietate.