7 definiții pentru nomocanon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NOMOCANON, nomocanoane, s. n. Colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor bisericești. – Din ngr. nomokánon.
NOMOCANON, nomocanoane, s. n. Colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor bisericești. – Din ngr. nomokánon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
nomocanon sn [At: (a. 1865) URICARIUL, X, 376 / Pl: ~oane / E: ngr νομοκανών] Colecție de legi împărătești bizantine și de canoane bisericești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nomocanon n. colecțiune de legi împărătești bizantine și de canoane ale sinoadelor. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nomocanon s. n., pl. nomocanoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nomocanon s. n., pl. nomocanoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nomocanon s. n., pl. nomocanoane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
NOMOCANÓN (< ngr.) s. n. Denumirea unor colecții de legi ale dreptului bizantin; cuprinde legiuiri ale împăraților bizantini – nome (nomoi) și norme bisericești – canoane (canones). Au început să fie alcătuite începând cu sec. 6-7.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nomocanon, nomocanoanesubstantiv neutru
- 1. Colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor bisericești. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- nomokánon DEX '98 DEX '09