2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nomo- [At: DN3 / V: nome-, nemi- / E: fr, it nomo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) lege. 3 Regulă. 4 Normă.

NOMO- Element prim de compunere savantă, cu sensul de „(referitor la) lege”, „regulă”, „normă”. [Var. nome-, nomi-. / < fr., it. nomo-, cf. gr. nomos].

NOMO2- elem. „pășune”. (< fr. nomo-, cf. gr. nomos)

NOMO1-, -NÓM, -NOMÍE elem. „lege”, „care dirijează, care conduce”. (< fr. nomo-, – nomo, -nomie, cf. gr. nomos)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NOMO-2 „pășune”. ◊ gr. nomós „pășune” > fr. nomo-, engl. id. > rom. nomo-.~fil (v. -fil1), adj., care crește pe pășuni; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante de pășuni.

NOMO-1 „lege, regulă, normă”. ◊ gr. nómos „lege, obicei, regulă” > fr. nomo-, germ. id., engl. id. > rom. nomo-.~file (v. -fil2), s. f. pl., frunze verzi asimilatoare, caracteristice fiecărei specii de plante; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție conform căreia evoluția își are propriile ei legi; ~graf (v. -graf), s. m., autor al unui tratat despre legi sau al unei culegeri de legi; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Tratat despre legi. 2. Disciplină matematică avînd ca obiect de studiu folosirea practică a nomogramelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică în plan, cu ajutorul liniilor gradate, a unei funcții cu una sau mai multe variabile.

Intrare: nomo (pref. - lege)
nomo1 (pref. - lege)
invariabil (I1)
  • nomo
Intrare: nomo (pref. - pășune)
nomo2 (pref. - pășune)
prefix (I7-P)
  • nomo