dexonline

2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nomina vt [At: LM / Pzi: ~nez / E: lat nominare] (Înv) 1 A numi¹. 2 A înmatricula.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOMINA vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

nomina vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nomina, nominez, vb. I (înv.) a numi; a înmatricula.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NOMINA ODIOSA (lat.) nume odioase – Ovidiu, „Heroides”, XII, 54. Poetul folosește aceste cuvinte referindu-se la locurile care amintesc de Războiul Troian. P. ext. Nume care evocă lucruri neplăcute.

sursa: DE (1993-2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: nomina

nomina verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) nomina	nominare	nominat nominatu‑	nominând nominându‑	singular	plural
		(a) nomina	nominare	nominat nominatu‑	nominând nominându‑	nominează	nominați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	nominez	(să) nominez	nominam	nominai	nominasem
	a II-a (tu)	nominezi	(să) nominezi	nominai	nominași	nominaseși
	a III-a (el, ea)	nominează	(să) nomineze	nomina	nomină	nominase
plural	I (noi)	nominăm	(să) nominăm	nominam	nominarăm	nominaserăm nominasem
	a II-a (voi)	nominați	(să) nominați	nominați	nominarăți	nominaserăți nominaseți
	a III-a (ei, ele)	nominează	(să) nomineze	nominau	nominară	nominaseră

Intrare: nominat

nominat

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nominat	nominatul nominatu‑	nominată	nominata
nominativ-acuzativ	plural	nominați	nominații	nominate	nominatele
genitiv-dativ	singular	nominat	nominatului	nominate	nominatei
genitiv-dativ	plural	nominați	nominaților	nominate	nominatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

nominare

infinitiv lung (IL113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nominare	nominarea
nominativ-acuzativ	plural	nominări	nominările
genitiv-dativ	singular	nominări	nominării
genitiv-dativ	plural	nominări	nominărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)