opțiuni

5 definiții pentru nomina

Explicative DEX

nomina vt [At: LM / Pzi: ~nez / E: lat nominare] (Înv) 1 A numi1. 2 A înmatricula.

Enciclopedice

NOMINA ODIOSA (lat.) nume odioase – Ovidiu, „Heroides”, XII, 54. Poetul folosește aceste cuvinte referindu-se la locurile care amintesc de Războiul Troian. P. ext. Nume care evocă lucruri neplăcute.

Sinonime

NOMINA vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.

nomina vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.

Regionalisme / arhaisme

nomina, nominez, vb. I (înv.) a numi; a înmatricula.

Intrare: nomina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nomina
  • nominare
  • nominat
  • nominatu‑
  • nominând
  • nominându‑
 singular plural
  • nominează
  • nominați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nominez
 (să)
  • nominez
  • nominam
  • nominai
  • nominasem
a II-a (tu)
  • nominezi
 (să)
  • nominezi
  • nominai
  • nominași
  • nominaseși
a III-a (el, ea)
  • nominează
 (să)
  • nomineze
  • nomina
  • nomină
  • nominase
plural I (noi)
  • nominăm
 (să)
  • nominăm
  • nominam
  • nominarăm
  • nominaserăm
  • nominasem
a II-a (voi)
  • nominați
 (să)
  • nominați
  • nominați
  • nominarăți
  • nominaserăți
  • nominaseți
a III-a (ei, ele)
  • nominează
 (să)
  • nomineze
  • nominau
  • nominară
  • nominaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)