5 definiții pentru nomina
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
nomina vt [At: LM / Pzi: ~nez / E: lat nominare] (Înv) 1 A numi1. 2 A înmatricula.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NOMINA vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nomina vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
nomina, nominez, vb. I (înv.) a numi; a înmatricula.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
NOMINA ODIOSA (lat.) nume odioase – Ovidiu, „Heroides”, XII, 54. Poetul folosește aceste cuvinte referindu-se la locurile care amintesc de Războiul Troian. P. ext. Nume care evocă lucruri neplăcute.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: nomina
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)