5 definiții pentru nomina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nomina vt [At: LM / Pzi: ~nez / E: lat nominare] (Înv) 1 A numi1. 2 A înmatricula.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NOMINÁ vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.

nomina vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nominá, nominéz, vb. I (înv.) a numi; a înmatricula.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NOMINA ODIOSA (lat.) nume odioase – Ovidiu, „Heroides”, XII, 54. Poetul folosește aceste cuvinte referindu-se la locurile care amintesc de Războiul Troian. P. ext. Nume care evocă lucruri neplăcute.

Intrare: nomina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nomina
  • nominare
  • nominat
  • nominatu‑
  • nominând
  • nominându‑
singular plural
  • nominea
  • nominați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nominez
(să)
  • nominez
  • nominam
  • nominai
  • nominasem
a II-a (tu)
  • nominezi
(să)
  • nominezi
  • nominai
  • nominași
  • nominaseși
a III-a (el, ea)
  • nominea
(să)
  • nomineze
  • nomina
  • nomină
  • nominase
plural I (noi)
  • nominăm
(să)
  • nominăm
  • nominam
  • nominarăm
  • nominaserăm
  • nominasem
a II-a (voi)
  • nominați
(să)
  • nominați
  • nominați
  • nominarăți
  • nominaserăți
  • nominaseți
a III-a (ei, ele)
  • nominea
(să)
  • nomineze
  • nominau
  • nomina
  • nominaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)