5 definiții pentru nobilita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nobilita1 sfi [At: GOLESCU, Î. 124 / E: it nobilitá] (ltî) Nobilime (1).

nobilita2 vt [At: VASICI, M. I, 188/23 / Pzi: -tez / E: lat nobilitare] (Înv) 1 A îmbunătăți prin diverse procedee proprietățile unor substanțe, materiale etc. Si: a înnobila. 2 (Fșa) A acorda un titlu nobiliar Si: a înnobila.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nobilitá vb., ind. prez. 3 sg. nobiliteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: nobilita
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nobilita
  • nobilitare
  • nobilitat
  • nobilitatu‑
  • nobilitând
  • nobilitându‑
singular plural
  • nobilitea
  • nobilitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nobilitez
(să)
  • nobilitez
  • nobilitam
  • nobilitai
  • nobilitasem
a II-a (tu)
  • nobilitezi
(să)
  • nobilitezi
  • nobilitai
  • nobilitași
  • nobilitaseși
a III-a (el, ea)
  • nobilitea
(să)
  • nobiliteze
  • nobilita
  • nobilită
  • nobilitase
plural I (noi)
  • nobilităm
(să)
  • nobilităm
  • nobilitam
  • nobilitarăm
  • nobilitaserăm
  • nobilitasem
a II-a (voi)
  • nobilitați
(să)
  • nobilitați
  • nobilitați
  • nobilitarăți
  • nobilitaserăți
  • nobilitaseți
a III-a (ei, ele)
  • nobilitea
(să)
  • nobiliteze
  • nobilitau
  • nobilita
  • nobilitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)