6 definiții pentru nituitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

nituitor, ~oare [At: NOM. PROF. 22 / Pl: (1) ~i, ~oare, (2) ~tori / E: nitui + -tor] 1 smf Muncitor calificat specializat în operațiile de nituire. 2 sf Mașină cu care se nituiește.

NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

NITUITÓR, nituitori, s. m. Muncitor din industria metalurgică specialist în nituire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitór (persoană) s. m. (sil. -tu-i-), pl. nituitóri

Intrare: nituitor
  • silabație: ni-tu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nituitor
  • nituitorul
  • nituitoru‑
plural
  • nituitori
  • nituitorii
genitiv-dativ singular
  • nituitor
  • nituitorului
plural
  • nituitori
  • nituitorilor
vocativ singular
  • nituitorule
plural
  • nituitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nituitor, -oare nituitoare

  • 1. Lucrător calificat care lucrează la nituire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Nitui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09