3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

nitrat sm [At: ASACHI, L. 591/30 / Pl: ~ați, (înv, sn) ~e / E: fr nitrate] (Chm) 1 Azotat. 2 (Îs) ~ de argint Compus al nitratului, folosit în medicină și în industria cernelurilor. 3 (Îs) ~ de celoloză Nitroceluloză.

NITRÁT, nitrați, s. m. Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină ca substanță cauterizatoare.

NITRÁT s.m. Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al azotului, folosit în medicină la cauterizare și în industria cernelurilor; nitrat de celuloză = nitroceluloză. [< fr. nitrate].

NITRÁT s. m. azotat. ♦ ~ de argint = azotat de argint; ~ de celuloză = nitroceluloză. (< fr. nitrate)

NITRÁT ~ți m. Sare a acidului azotic; azotat. * ~ de argint sare de argint a acidului azotic. /<fr. nitrate

nitrat n. sare formată prin combinarea acidului nitric cu un oxid: nitratul de argint e un caustic violent.

* nitrát m. și n., pl. e. Sare formată din unirea aciduluĭ nitric cu o bază. Nitrat de argint, peatra ĭaduluĭ, un corp foarte caustic.

* nitrát, -ă adj. Care conține nitru.

NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

nitra vt [At: LTR2 XI, 480 / Pzi: ~rez / E: fr nitrer] (Chm) A introduce o grupare formată din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice.

NITRÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. [< fr. nitrer].

NITRÁ vb. tr. a produce o nitrare. (< fr. nitrer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrát s. m. (sil. -trat), pl. nitráți

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. nitréz, 3 sg. și pl. nitreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NITRÁT s. (CHIM.) 1. v. azotat. 2. nitrat de argint v. azotat de argint; nitrat de celuloză v. nitroceluloză; nitrat de potasiu v. azotat de potasiu; nitrat de sodiu v. azotat de sodiu.

NITRAT s. (CHIM.) 1. azotat. (~ este o sare a acidului azotic.) 2. nitrat de argint = azotat de argint, (pop.) piatra-iadului; nitrat de celuloză = nitroceluloză, azotat de celuloză.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NITRA 1. Râu în Slovacia, afl. stg. al râului Váh în amonte de Komarno; 242 km. Izv. din Masivul Tatra Mică și trece prin Nitra și Nove Zámky. 2. Oraș în Slovacia, pe râul cu același nume; 87,6 mii loc. (1996). Ind. constr. de mașini de transport, textilă, chimico-farmaceutică, poligrafică, a pielăriei, hârtiei și alim. Catedrală (sec. 13-17). Important centru religios al Evului Mediu, unde a propovăduit Chiril și Metodiu.

Intrare: nitrat (adj.)
nitrat2 (adj.) adjectiv
  • silabație: ni-trat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nitrat
  • nitratul
  • nitratu‑
  • nitra
  • nitrata
plural
  • nitrați
  • nitrații
  • nitrate
  • nitratele
genitiv-dativ singular
  • nitrat
  • nitratului
  • nitrate
  • nitratei
plural
  • nitrați
  • nitraților
  • nitrate
  • nitratelor
vocativ singular
plural
Intrare: nitrat (s.m.)
nitrat1 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: ni-trat info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nitrat
  • nitratul
  • nitratu‑
plural
  • nitrați
  • nitrații
genitiv-dativ singular
  • nitrat
  • nitratului
plural
  • nitrați
  • nitraților
vocativ singular
plural
Intrare: nitra
  • silabație: ni-tra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nitra
  • nitrare
  • nitrat
  • nitratu‑
  • nitrând
  • nitrându‑
singular plural
  • nitrea
  • nitrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nitrez
(să)
  • nitrez
  • nitram
  • nitrai
  • nitrasem
a II-a (tu)
  • nitrezi
(să)
  • nitrezi
  • nitrai
  • nitrași
  • nitraseși
a III-a (el, ea)
  • nitrea
(să)
  • nitreze
  • nitra
  • nitră
  • nitrase
plural I (noi)
  • nitrăm
(să)
  • nitrăm
  • nitram
  • nitrarăm
  • nitraserăm
  • nitrasem
a II-a (voi)
  • nitrați
(să)
  • nitrați
  • nitrați
  • nitrarăți
  • nitraserăți
  • nitraseți
a III-a (ei, ele)
  • nitrea
(să)
  • nitreze
  • nitrau
  • nitra
  • nitraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nitrat (s.m.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Nitrat de celuloză = nitroceluloză
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

nitra

  • 1. tehnică A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: