2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

nitrare sf [At: LEG. EC. PL. 467 / Pl: ~rări / E: nitra] Introducere a unui radical nitro- într-un compus organic cu ajutorul acidului azotic sau al unui amestec de acid azotic și acid sulfuric.

NITRÁRE s.f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei; tratament chimic cu acid nitric; nitrație. [< nitra].

NITRÁRE s. f. introducere a grupării nitro în molecula unui compus organic; nitrație. (< nitra)

NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

nitra vt [At: LTR2 XI, 480 / Pzi: ~rez / E: fr nitrer] (Chm) A introduce o grupare formată din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice.

NITRÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. [< fr. nitrer].

NITRÁ vb. tr. a produce o nitrare. (< fr. nitrer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nitráre (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrắrii; pl. nitrắri

nitráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. nitrării; pl. nitrări

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. nitréz, 3 sg. și pl. nitreáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NITRÁRE (< nitra, după fr. nitration) s. f. Operație de introducere a grupei nitro (-NO2) în molecula substanțelor organice. Se realizează cu ajutorul acidului azotic, cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric (n. directă) etc.

NITRA 1. Râu în Slovacia, afl. stg. al râului Váh în amonte de Komarno; 242 km. Izv. din Masivul Tatra Mică și trece prin Nitra și Nove Zámky. 2. Oraș în Slovacia, pe râul cu același nume; 87,6 mii loc. (1996). Ind. constr. de mașini de transport, textilă, chimico-farmaceutică, poligrafică, a pielăriei, hârtiei și alim. Catedrală (sec. 13-17). Important centru religios al Evului Mediu, unde a propovăduit Chiril și Metodiu.

Intrare: nitrare
  • silabație: ni-tra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nitrare
  • nitrarea
plural
  • nitrări
  • nitrările
genitiv-dativ singular
  • nitrări
  • nitrării
plural
  • nitrări
  • nitrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: nitra
  • silabație: ni-tra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nitra
  • nitrare
  • nitrat
  • nitratu‑
  • nitrând
  • nitrându‑
singular plural
  • nitrea
  • nitrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nitrez
(să)
  • nitrez
  • nitram
  • nitrai
  • nitrasem
a II-a (tu)
  • nitrezi
(să)
  • nitrezi
  • nitrai
  • nitrași
  • nitraseși
a III-a (el, ea)
  • nitrea
(să)
  • nitreze
  • nitra
  • nitră
  • nitrase
plural I (noi)
  • nitrăm
(să)
  • nitrăm
  • nitram
  • nitrarăm
  • nitraserăm
  • nitrasem
a II-a (voi)
  • nitrați
(să)
  • nitrați
  • nitrați
  • nitrarăți
  • nitraserăți
  • nitraseți
a III-a (ei, ele)
  • nitrea
(să)
  • nitreze
  • nitrau
  • nitra
  • nitraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nitrare

  • 1. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: nitrație

etimologie:

  • vezi nitra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

nitra

  • 1. tehnică A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: