nitrare sf [At: LEG. EC. PL. 467 / Pl: ~rări / E: nitra] Introducere a unui radical nitro- într-un compus organic cu ajutorul acidului azotic sau al unui amestec de acid azotic și acid sulfuric.

NITRARE s.f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei; tratament chimic cu acid nitric; nitrație. [< nitra].

NITRARE s. f. introducere a grupării nitro în molecula unui compus organic; nitrație. (< nitra)

nitra vt [At: LTR² XI, 480 / Pzi: ~rez / E: fr nitrer] (Chm) A introduce o grupare formată din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice.

NITRA vb. I. tr. (Chim.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. [< fr. nitrer].

NITRA vb. tr. a produce o nitrare. (< fr. nitrer)

nitrare (desp. ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrării; pl. nitrări

nitrare (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrării; pl. nitrări

nitrare s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. nitrării; pl. nitrări

nitra (a ~) (desp. ni-tra) vb., ind. prez. 1 sg. nitrez, 3 nitrează; conj. prez. 1 sg. să nitrez, 3 să nitreze

nitra (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitrează

nitra vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. nitrez, 3 sg. și pl. nitrează

NITRÁRE (< nitra, după fr. nitration) s. f. Operație de introducere a grupei nitro (-NO₂) în molecula substanțelor organice. Se realizează cu ajutorul acidului azotic, cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric (n. directă) etc.

NITRA 1. Râu în Slovacia, afl. stg. al râului Váh în amonte de Komarno; 242 km. Izv. din Masivul Tatra Mică și trece prin Nitra și Nove Zámky. 2. Oraș în Slovacia, pe râul cu același nume; 87,6 mii loc. (1996). Ind. constr. de mașini de transport, textilă, chimico-farmaceutică, poligrafică, a pielăriei, hârtiei și alim. Catedrală (sec. 13-17). Important centru religios al Evului Mediu, unde a propovăduit Chiril și Metodiu.