nitrare sf [At: LEG. EC. PL. 467 / Pl: ~rări / E: nitra] Introducere a unui radical nitro- într-un compus organic cu ajutorul acidului azotic sau al unui amestec de acid azotic și acid sulfuric.

nitrărie sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ii / E: nitru + -ărie] (Îdt) Loc unde se fabrică nitrul.

NITRARE s.f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei; tratament chimic cu acid nitric; nitrație. [< nitra].

NITRARE s. f. introducere a grupării nitro în molecula unui compus organic; nitrație. (< nitra)

nitrare (desp. ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrării; pl. nitrări

nitrare (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrării; pl. nitrări

nitrare s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. nitrării; pl. nitrări

NITRÁRE (< nitra, după fr. nitration) s. f. Operație de introducere a grupei nitro (-NO₂) în molecula substanțelor organice. Se realizează cu ajutorul acidului azotic, cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric (n. directă) etc.

nitrărie, nitrării, s.f. (înv.) loc unde se fabrică nitrul (azotatul de potasiu).

NITRARE s. f. Introducere a unui radical nitro- într-un compus organic, de obicei cu ajutorul acidului azotic sau al unui amestec de acid azotic și acid sulfuric. Celuloză pentru nitrare. leg. ec. pl. 467. Reacțiile de nitrare ale combinațiilor aromatice au o importanță excepțională în industria chimică și sînt aplicate în numeroase fabricații, ltr². Nitrarea în fază gazoasă, der. – pl.: nitrări. – v. nitra.

NITRĂRIE s. f. (În dicționarele din trecut) Loc unde se fabrică nitrul. cf. i. golescu, c., VALIAN, v., PONTBRIANT, D. – pl.: nitrării. – Nitru + suf. -ărie.