11 definiții pentru nimicie nimiccie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nimicie sf [At: HELIADE, O. I, 409 / V: ~ccie, nemicie / Pl: ~ii / E: nimic + -ie] (Înv) 1-2 Nimicnicie (1-2).

NIMICÍE s. f. (Înv.) Nimicnicie (2). – Nimic + suf. -ie.

NIMICÍE s. f. (Înv.) Nimicnicie (2). – Nimic + suf. -ie.

NIMICÍE s. f. (Rar, învechit) Nimicnicie. Spre... a stigmatiza trufașa nimicie, el a inspirat omului amorul pentru trecut. ODOBESCU, S. I 462. Priviți-i!... goi și sarbezi, ca robi trăiți în lanțuri!... Ologi, ciuntiți, o! doamne, reduși la nimicie. ALECSANDRI, P. III 477. – Variantă: nimiccíe (NEGRUZZI, S. I 191) s. f.

nimicie f. neant: reduși la nimicie AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nimicíe (înv.) s. f., art. nimicía, g.-d. nimicíi, art. nimicíei

nimicíe s. f., art. nimicía, g.-d. nimicíi, art. nimicíei; pl. nimicíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NIMICÍE s. v. deșertăciune, inutilitate, nimic, nimicnicie, zădărnicie.

nimicie s. v. DEȘERTĂCIUNE. INUTILITATE. NIMIC. NIMICNICIE. ZĂDĂRNICIE.

Intrare: nimicie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimicie
  • nimicia
plural
genitiv-dativ singular
  • nimicii
  • nimiciei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimiccie
  • nimiccia
plural
genitiv-dativ singular
  • nimiccii
  • nimicciei
plural
vocativ singular
plural

nimicie nimiccie

etimologie:

  • Nimic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09