nimerire sf [At: AR (1834), 84¹/39 / V: nem~ / Pl: ~ri / E: nimeri¹] 1 Descoperire din întâmplare. 2 (Înv) Alegere, din mai multe posibilități, a ceea ce corespunde adevărului sau necesității. 3 Ghicire. 4-5 Raționament (corect sau) incorect. 6-7 Potrivire (cum trebuie sau) cum nu trebuie. 8 Sosire pe neașteptate undeva. 9 Ajungere la locul potrivit. 10 Lovire cu un obiect aruncat sau cu un proiectil. 11 (Spc) Atingere a țintei cu o armă. 12 (Înv) Iscusință. 13 (Înv) Reușită.