nichelină sf [At: ENC. TEHN. I, 401 / Pl: ~ne / E: fr nikéline] 1 Aliaj de nichel, cupru și zinc folosit la fabricarea rezistențelor electrice, a pieselor de precizie care vin în contact cu ape corosive etc. 2 Arseniură de nichel, cristalizată sub formă de mase minerale compacte, de culoare roșie-arămie.