opțiuni
info
Varianta ngălat este o formă elidată a lui îngălat,îngăla.
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

ÎNGĂLA, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

ÎNGĂLA, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

ÎNGĂLAT, -Ă, îngălați, -te, adj. 1. (Pop.) Murdar, neîngrijit. 2. (Reg.; despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1). – V. îngăla.

ÎNGĂLAT, -Ă, îngălați, -te, adj. 1. (Pop.) Murdar, neîngrijit. 2. (Reg.; despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1). – V. îngăla.

îngăla1 [At: PRAV. MOLD. / Pzi: ~lez, (rar) îngăl / E: în- + srb gao, gala] (Pop) 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vt (Fig) A ocărî. 4 vt (Fig) A ponegri. 5 vt (Înv) A lucra de mântuială Vz cârcăli (8), îmbredeli, închipui, înciocăla, îngăima (4). 6 vt (Reg) A vorbi neclar Vz bâlbâi, bolborosi, îndruga, îngâna.

îngălat1, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 156/22 / Pl: ~ați, ~e / E: îngăla1] 1 (Pop) Murdar. 2 (Pop) Neîngrijit. 3 (Îvp) Făcut de mântuială. 4 (Reg) Rostit neclar.

ÎNGĂLA, îngălez, vb. I. Tranz. (Regional) 1. A murdări. 2. A îngăima. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. CARAGIALE, M. 339.

ÎNGĂLAT, -Ă, îngălați, -te, adj. (Regional) 1. Plin de necurățenii, murdar, neîngrijit. Plecară... ca să se schimbe, fiindcă nu mai era chip a mai sta așa îngălate la nuntă. ISPIRESCU, L. 40. Nici un loc sterp, nici un Ioc îngălat, nici o plantă ghimpoasă și uscată. BOLLIAC, O. 59 2. (Despre cuvinte, vorbire) Neclar, încurcat, îngăimat, tărăgănat. Vorbire îngălată. ◊ (Adverbial) E afumat și pronunță foarte îngălat. CARAGIALE, O. II 38.

îngălà v. a rosti cu neglijență: mușteriul îngălează silabele CAR. [V. încălat].

îngălat a. neglijent, neîngrijit: a sta așa îngălate la nuntă ISP.

îngăléz v. tr. (d. vsl. galŭ, murdar). Numele orașuluĭ Galațĭ vine din galațĭ, adică îngălațĭ, înnoroĭațĭ, plinĭ de noroĭ, cum era valea orașuluĭ). Vest. Rar. Murdăresc, feștelesc: lucrez prost. A o îngăla, a lucra de mîntuĭală (prost). – Pers. III și îngală.

Ortografice DOOM

îngăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. îngălez, 3 îngălează; conj. prez. 1 sg. să îngălez, 3 să îngăleze

îngăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 îngălează

îngăla vb., ind. prez. 1 sg. îngălez, 3 sg. și pl. îngălează

Sinonime

ÎNGĂLA vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

ÎNGĂLAT adj. v. delăsător, jegos, lălâu, mânjit, murdar, neglijent, neîngrijit, nespălat, pătat, slinos, soios, șleampăt.

îngăla vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

îngălat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGLIJENT. NEÎNGRIJIT. NESPĂLAT. PĂTAT. SLINOS. SOIOS. ȘLEAMPĂT.

Arhaisme și regionalisme

ÎNGĂLA vb. (ȚR) A face ceva de mîntuială. De nu se va nevoi să lucreze toate lucrurile [viei] la vremea lor, ce o va numai îngăla [îngăima MOLD.]. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie necunoscută. Cf. îngăima (2).

îngăla, îngălez, vb. I 1. (pop.) a murdări. 2. (fig.) a murdări cu vorba, a ocărî, a ponegri. 3. (reg.) a lucra neîngrijit, de mântuială; a îmbredeli, a cârcăli, a închipui. 4. a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis, a îngâima, a bâigui, a îngâna, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga.

Intrare: îngăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălare
  • ‑ngălare
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatu‑
  • ‑ngălatu‑
  • îngălând
  • ‑ngălând
  • îngălându‑
  • ‑ngălându‑
 singular plural
  • îngălează
  • ‑ngălează
  • îngălați
  • ‑ngălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălez
  • ‑ngălez
 (să)
  • îngălez
  • ‑ngălez
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (tu)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
 (să)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălași
  • ‑ngălași
  • îngălaseși
  • ‑ngălaseși
a III-a (el, ea)
  • îngălează
  • ‑ngălează
 (să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălă
  • ‑ngălă
  • îngălase
  • ‑ngălase
plural I (noi)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
 (să)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălarăm
  • ‑ngălarăm
  • îngălaserăm
  • ‑ngălaserăm
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (voi)
  • îngălați
  • ‑ngălați
 (să)
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălarăți
  • ‑ngălarăți
  • îngălaserăți
  • ‑ngălaserăți
  • îngălaseți
  • ‑ngălaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălează
  • ‑ngălează
 (să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngălau
  • ‑ngălau
  • îngălară
  • ‑ngălară
  • îngălaseră
  • ‑ngălaseră
Intrare: îngălat
îngălat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatul
  • îngălatu‑
  • ‑ngălatul
  • ‑ngălatu‑
  • îngălată
  • ‑ngălată
  • îngălata
  • ‑ngălata
plural
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălații
  • ‑ngălații
  • îngălate
  • ‑ngălate
  • îngălatele
  • ‑ngălatele
genitiv-dativ singular
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatului
  • ‑ngălatului
  • îngălate
  • ‑ngălate
  • îngălatei
  • ‑ngălatei
plural
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălaților
  • ‑ngălaților
  • îngălate
  • ‑ngălate
  • îngălatelor
  • ‑ngălatelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngăla, îngălezverb

etimologie:

îngălat, îngălatăadjectiv

  • 1. popular Murdar, neîngrijit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murdar neîngrijit
    • format_quote Plecară... ca să se schimbe, fiindcă nu mai era chip a mai sta așa îngălate la nuntă. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
    • format_quote Nici un loc sterp, nici un Ioc îngălat, nici o plantă ghimpoasă și uscată. BOLLIAC, O. 59. DLRLC
  • 2. regional (Despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: neclar tărăgănat încurcat îngăimat
    • format_quote Vorbire îngălată. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial E afumat și pronunță foarte îngălat. CARAGIALE, O. II 38. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngăla DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.