NEÎNDURAT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Lipsit de îndurare, neîndurător, nemilos, crud. Om aspru și neîndurat care... cunoaște pe toți oamenii buni și mai ales pe cei răi. SLAVICI, N. II 55. ◊ Fig. O moarte nendurată a vrut a-l secera. MACEDONSKI, O. I 43. Unde ai judecătorii, Nendurații ochi de gheață. EMINESCU, O. I 226. ◊ Loc. adj. De neîndurat = foarte dureros, cumplit. Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană... se lipește de ea de nu-l poți desface decît cu suferință de neîndurat. CAMIL PETRESCU, U. N. 18. – Scris și: nendurat.